Jurnalul unui corporatist

Formarea s-a terminat așa că va trebui să fac o perioadă shadowing pe lângă colegii mei experți.  Nu suport sentimentul ăla pe care îl am când toată lumea se uită dubios la mine. Nu înțeleg ce e în capul lor și până la urmă de ce mă afectează atât de tare?? Poate se întrebau ce caut acolo. Păi dacă ma întrebau pe mine ce caut acolo, le spuneam: caut să-mi fac un viitor, dohh. Șefa mă așează la diferite persoane pentru shadowing și eu mă conformez. Oamenii par deschiși și-mi explică frumos ce fac și cum fac.  Sunt fascinată de o colegă, mi se pare atât de frumoasă încât mă trezesc holbandu-mă la ea. Nu ma înțelegeți greșit, n-am altă orientare. Dar știți vorba aia: ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place. Să revenim la muncă? În shadowing e frumos, că nu prea muncești. Problema e cu pauzele de masă: trebuie să te sincronizezi cu persoana cu care faci shadowing. Păi și dacă mie îmi e foame mai devreme?! Stau și mor acolo pe scaun :(.  Sper să nu mor de foame până la final de s...

N-am mai postat de câteva zile ceea ce cred eu că este un semn bun: am avut mult de învățat și timpul liber mi l-am ocupat cu altceva.  Tind să cred că începuturile unui job nou sunt cele mai ușoare. În afara faptului că nu este atât de ușor să cunoști oameni noi și să-ți faci prieteni, e cel mai mișto la început: adrenalina aia "sper să fac bine la testul de la finalul formării" sau "am o întrebare dar mă tem să nu fie stupidă". Iar cel mai frumos este că, momentan nu te ceartă nimeni, pentru că ești la început și încă înveți.  Formarea durează 5 zile în total. După formare ar trebui să dăm un test pentru "evaluarea cunoștințelor". În cazul nostru acest test va fi amânat puțin pentru că Vero va pleca în concediu și "de ce să dăm test doar unuia dintre cei 2 new joineri?". Probabil era prea dificil să creeze 2 teste și s-au gândit că Vero va afla întrebările de la mine și va răspunde atât de bine la ele încât vor veni ăia de la NASA și le vor lua...

Azi am început formarea. Am câteva emoții de ce să mint. Dar până într-un punct emoțiile sunt constructive. Am cunoscut-o pe colega mea, să îi zicem Vero. Ea a venit cu câteva zile înaintea mea însă am început formarea împreună. Din câte am înțeles oamenii de pe aici nu se obosesc să facă formare unui singur om așa că ea a stat pe lângă colegi, observându-le activitatea, până am ajuns eu.  Cum e Vero? Păi la prima vedere pare timidă și nu cred că ma înșel. E reținută și cred că îi este rușine până și să pună întrebări. Nu întreabă nimic și totuși pe chipul ei se citește nelămurirea, uneori. Per general, pentru prima zi, îmi place de ea. Râde la glumele mele și se vede că nu de complezență. Îmi plac toți oamenii care râd la glumele mele (sunt cam arogantă sau mi se pare mie?). L-am cunoscut și pe formator (cam evident, nu?). El în schimb mi s-a părut puțin arogant. Cred că din cauză că el nu prea râdea la glumele mele. Era cam lipsit de chef și prezenta tot ca pe o poezie lipsită de...