Ziua 2

Azi am început formarea. Am câteva emoții de ce să mint. Dar până într-un punct emoțiile sunt constructive.

Am cunoscut-o pe colega mea, să îi zicem Vero. Ea a venit cu câteva zile înaintea mea însă am început formarea împreună. Din câte am înțeles oamenii de pe aici nu se obosesc să facă formare unui singur om așa că ea a stat pe lângă colegi, observându-le activitatea, până am ajuns eu. 

Cum e Vero? Păi la prima vedere pare timidă și nu cred că ma înșel. E reținută și cred că îi este rușine până și să pună întrebări. Nu întreabă nimic și totuși pe chipul ei se citește nelămurirea, uneori. Per general, pentru prima zi, îmi place de ea. Râde la glumele mele și se vede că nu de complezență. Îmi plac toți oamenii care râd la glumele mele (sunt cam arogantă sau mi se pare mie?).

L-am cunoscut și pe formator (cam evident, nu?). El în schimb mi s-a părut puțin arogant. Cred că din cauză că el nu prea râdea la glumele mele. Era cam lipsit de chef și prezenta tot ca pe o poezie lipsită de rimă și intonație. Pare plictisit de ceea ce face sau poate e doar obosit. Pentru mine însă ceva este cert: îmi place ce face și cândva sper să fiu eu în locul lui.

Despre activitate nu prea am ce să zic. Orice început este interesant. Pe parcurs cred că ne vom da seama mai bine ce implică această poziție.