Ziua 5

N-am mai postat de câteva zile ceea ce cred eu că este un semn bun: am avut mult de învățat și timpul liber mi l-am ocupat cu altceva. 

Tind să cred că începuturile unui job nou sunt cele mai ușoare. În afara faptului că nu este atât de ușor să cunoști oameni noi și să-ți faci prieteni, e cel mai mișto la început: adrenalina aia "sper să fac bine la testul de la finalul formării" sau "am o întrebare dar mă tem să nu fie stupidă". Iar cel mai frumos este că, momentan nu te ceartă nimeni, pentru că ești la început și încă înveți. 

Formarea durează 5 zile în total. După formare ar trebui să dăm un test pentru "evaluarea cunoștințelor". În cazul nostru acest test va fi amânat puțin pentru că Vero va pleca în concediu și "de ce să dăm test doar unuia dintre cei 2 new joineri?". Probabil era prea dificil să creeze 2 teste și s-au gândit că Vero va afla întrebările de la mine și va răspunde atât de bine la ele încât vor veni ăia de la NASA și le vor lua cel mai bun angajat.

Despre formare în sine, nu am prea multe de zis. În continuare îmi păstrez opinia: vreau într-o zi să fiu în locul formatorului. Cu cât formarea se apropie de final cu atât îmi doresc mai mult să formez și eu alți oameni. Și vă povestesc un eveniment ca să mă înțelegeți mai bine: la un moment dat, în activitatea noastră, trebuie să calculăm niste procentaje. Evident că în cadrul formării ni s-a prezentat și acest aspect.  Problema este că studiile de natura tehnică nu au fost niciodată un criteriu de selecție pentru acest job. 

În ceea ce mă privește pe mine, au avut noroc (ce pot să zic? Norocoși că m-au găsit). Încă mai stăpânesc cât de cât informațiile de baza ale matematicii,  așa că am înțeles ușor acest aspect. Acum despre Vero...nu pot să zic același lucru. Iar formatorul nu ușura deloc situația. Vedea că Vero nu înțelege, ba chiar ea prinsese curaj și punea întrebări însă el nu avea deloc răbdare și îi explica mereu în aceeași manieră. Uneori era chiar supărat că ea nu înțelege.Curioși care a fost rezultatul final? N-a înțeles, evident. 

Ei bine, aici intru eu în scenă: încep să folosesc pauzele cu scop educativ și să ii explic colegei mele, în diverse modalități (chiar și cu exemple din viața reală), acele operații matematice. În final a înțeles, nu complet (încă ii era dificil să înțeleagă când să le pună în practică) însă eu mă simțeam de nota 1000. Încă un semn ca poziția aia e pentru mine.