Formarea s-a terminat așa că va trebui să fac o perioadă shadowing pe lângă colegii mei experți.
Nu suport sentimentul ăla pe care îl am când toată lumea se uită dubios la mine. Nu înțeleg ce e în capul lor și până la urmă de ce mă afectează atât de tare?? Poate se întrebau ce caut acolo. Păi dacă ma întrebau pe mine ce caut acolo, le spuneam: caut să-mi fac un viitor, dohh.
Șefa mă așează la diferite persoane pentru shadowing și eu mă conformez.
Oamenii par deschiși și-mi explică frumos ce fac și cum fac.
Sunt fascinată de o colegă, mi se pare atât de frumoasă încât mă trezesc holbandu-mă la ea.
Nu ma înțelegeți greșit, n-am altă orientare. Dar știți vorba aia: ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place.
Să revenim la muncă?
În shadowing e frumos, că nu prea muncești. Problema e cu pauzele de masă: trebuie să te sincronizezi cu persoana cu care faci shadowing. Păi și dacă mie îmi e foame mai devreme?! Stau și mor acolo pe scaun :(.
Sper să nu mor de foame până la final de shadowing.
Comments
Post a Comment