Ziua 1

Sunt un coporatist....nu prea trist. Dar sunt pe cale să devin unul.

Azi a fost prima zi de lucru la noul job. Jumate de zi oricum se duce ca vântul: semnări de acte, primire echipamente, prânz și alte activități. Dacă ești norocos poate ai ocazia să îți cunoști și colegii în prima zi. Eu nu am fost. Am ajuns pe platou (și nu, nu lucrez la ProTV) și toată lumea mă privea cu ochi străini și goi (cum zice un mare poet).

Poate se întrebau: asta de unde a apărut? Păi vă zic eu de unde: de la lifturi am facut stânga și am întrat pe ușă...

E greu la început: parcă oarecum regreți că ai plecat de unde îți era confortabil, unde cunoșteai oameni, unde aveai deja parteneri de pauză sau chiar de o bere după program. Dar parcă oarecum te bucuri: un nou început - adrenalină, sângele pompează cu viteză, anxietate, îți transpiră mâinile și-ți tremură vocea când răspunzi la un "Bună". Te întrebi : "Oare m-a confundat?" Și răspunzi așa un "mmbuna" șters ca dacă te-a salutat: să nu creadă că ești nesimțit și nu-i răspunzi, iar dacă nu vorbea cu tine: să creadă că nici tu nu vorbeai cu el (ci că vorbești de nebun de unu singur, mișto alternativa).

Neapărat când semnezi contractul, îl citești cap-coadă...că cine știe ce semnezi. După cateva ore de semnat și citit, m-am simțit ca Barack Obama. Evident când a venit salariul, mi-a trecut sentimentul de președinte. Am revenit cu picioarele în șlapii de la Decathlon de 12 lei.

Sefu' te ia și te prezintă la enșpe mii de oameni.

"Oare chiar se așteaptă cineva să țin minte toate numele astea? În momentul ăsta abia dacă știu cum o cheamă pe șefa mea!"

Nu vă mai zic câte persoane au avut azi numele : "auzi, nu te supăra (...)". 

Să fie o primă zi eșuată sau reușită? Eu aș zice că e o primă zi. Și pe parcurs vom mai vedea noi.

Noapte buna!